Informatii despre ambrozie

Despre Ambrozie - click aici

Cum arată ambrozia, planta care îţi poate produce alergii ?

Cea mai răspândită dintre speciile de buruieni aparținând genului Ambrosia o reprezintă specia Ambrosia artemisiifolia, cunoscută sub denumirea populară de iarba de paragină, iarba pârloagelor sau floarea pustiei, în funcție de zonă.

Din punct de vedere morfologic și al plasticității ecologice, Ambrosia artemisiifolia este o plantă anuală, răspândită în toată Europa, cu areale invazive concentrate, în special, în partea centrală a acesteia. Ambrosia artemisiifolia este o plantă cu talia semiînaltă de 50 -100 cm înălțime, uneori chiar mai înaltă la maturitate, cu rădăcina pivotantă, foarte dezvoltată, de 1,2 – 1,5 metri. Toată planta este păroasă, cu tulpina puternic ramificată, având aspect de tufă și diametru mare la bază.

Unde poate fi întâlnită/răspândită ?

Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul ţării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice. În România, ambrozia este răspândită în aproape toate zonele (cu excepția zonei dealurilor înalte și a zonei montane), preferând solurile nisipoase, mai puțin fertile, ușor alcaline.

Crește spontan pe terenurile lăsate pârloagă, în principal de-a lungul căilor ferate, a drumurilor, pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, dar și în grădini și parcuri neîngrijite, pe șantierele de construcții, în zone unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale şi de florea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.

Care sunt instituțiile responsabile cu identificarea terenurilor infestate și a proprietarilor acestora ?

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 707/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, responsabilitatea identificării terenurilor infestate cu buruiana ambrozia revine autorităților administrației publice locale (primăriilor comunale, orășenești și municipale) care trebuie să verifice anual terenurile de pe raza administrativ-teritorială a acestora, să identifice proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcții unde au fost identificate focare de infestare și să îi someze în timp util, astfel încât lucrările de combatere să fie efectuate până la data de 30 iunie a 7 fiecărui an. Verificarea și identificarea terenurilor infestate cu specii de buruieni aparținând genului Ambrosia se va declanșa primăvara,după răsărirea acestei specii.

Cine trebuie să distrugă buruiana ambrozia ?

În conformitate cu prevederile art. 1 alineatelor (1) – (3) din Legea nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, distrugerea acestei buruieni se face de către toți proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcții, unde au fost identificate focare de infestare. Aceștia au obligația ca, după distrugerea buruienii, să informeze în scris autoritatea administrației publice locale pe raza căruia se află terenul infestat, în vederea verificării aplicării lucrărilor de combatere. Când trebuie să fie distrusă buruiana ? Buruiana ambrozia trebuie distrusă în perioada cuprinsă între răsărire și apariția primelor inflorescențe, respectiv până la data de 30 iunie a fiecărui an. În cazul reapariției focarelor de infestare se recomandă efectuarea repetată a lucrărilor de combatere pe întreaga perioadă a anului, evitându-se astfel apariția inflorescențelor.

Cine trebuie să aplice sancțiunile pentru proprietarii /deținătorii/ administratorii/ beneficiarii de terenuri care nu aplică măsurile necesare de combatere?

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 62/2018 și ale art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 707/2018, verificarea și constatarea nerespectării obligațiilor de combatere a buruienii ambrozia, precum și aplicarea sancțiunilor se face de către o Comisie mixtă constiuită prin ordin al Prefectului. Informarea Comisiei mixte referitoare la situația proprietarilor care nu au luat măsurile necesare de combatere se face în timp util de către autoritățile administrației publice locale. De asemenea, autoritățile administrației publice locale vor transmite în prealabil o somație către proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcți, pe ale căror suprafețe au fost depistate focare de infestare, prin care vor lua la cunoștință despre obligațiile ce le revin și sancțiunile care vor fi aplicabile în cazul nerespectării prevederilor legale.

Ce sancțiuni se vor aplica pentru proprietarii/ deținătorii/ administratorii/ beneficiarii de terenuri care nu respectă prevederile legale?

Comisia numită prin ordin al Prefectului efectuează două controale pe teren. Primul control îl efectuează în perioada 1 – 15 iulie a fiecărui an, iar proprietarii care nu au aplicat măsuri de combatere sunt sancționați cu ”Avertisment”. Cel de-al doilea control este efectuat de către comisie în perioada 16 – 31 iulie a fiecărui an și vizează proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole, precum și beneficiarii lucrărilor de construcții care nu au aplicat lucrările de combatere a buruienii nici după ce au primit sancțiunea de avertisment. În acest caz, persoanele fizice se sancționează cu amendă de la 750 lei la 5.000 lei iar persoanele juridice cu amenzi de la 5.000 lei la 20.000 lei.

Atenție ! Persoanele sancționate cu amenzi în primul an de control de către Comisia mixtă, respectiv în anul 2019, pot fi sancționate și în anii următori dacă nu aplică măsurile de combatere a buruienii ambrozia potrivit legii.

Care sunt actele normative ce trebuie cunoscute de către proprietarii/ deținătorii/ administratorii/ beneficiarii de terenuri?

  • Legea nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia;
  • Hotărârea Guvernului nr. 707/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia.

Pentru informații utile vă puteți adresa Direcțiilor pentru agricultură județene, respectiv a municipiului București, Comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, Direcțiilor județene de sănătate publică și autorităților administrației publice locale.

Link-uri utile:


Descriere

Tipurile de ecosisteme din judeţul Suceava sunt condiţionate de formele de relief variate şi de elementele pedo-climatice, dispunându-se etajat, dinspre zona de podiş spre cea munte.

Ecosisteme forestiere. Având în vedere preponderenţa reliefului înalt, ponderea maximă a habitatelor o constituie pădurile, care reprezintă o resursă naturală importantă a judeţului.

Pajiştile alpine se întâlnesc la peste 1600 m în munţii Călimani, Suhard, Giumalău şi Barnar. În Rarău, ele coboară până la 1500 m. Pajiştile alpine sunt caracteristice în locurile cu iarnă mai lungă de şase luni şi cu precipitaţii abundente, de peste 1200 mm. Ele se dezvoltă pe un areal discontinuu, insular, în două etaje: unul alpin propriu zis şi altul subalpin (Popp N. ş.a, 1973).

Turbării şi mlaştini. În zona coniferelor se intercalează turbăriile cu Sphagnum din bazinul Dornelor (Poiana Stampei, Coşna) şi de la Şarul Dornei, cunoscute sub numele de tinoave. Sunt turbării înalte, căci sunt instalate în depresiune la altitudini de 900- 1000 m.

Ecosisteme de luncă. Intrazonal, în şesurile Siretului, Sucevei şi Moldovei, de la ieşirea din munte a acestor râuri, apare o asociaţie de plante higrofile lemnoase (salcie, plop, arin) sau ierboase (rogoz, pipirig, izmă, piciorul cocoşului, coada calului).  Merită menţionat situl de importanţă comunitară, din reţeaua ecologică Natura 2000, Lunca Zamoştea.

Ecosisteme acvatice, pot fi diferenţiate după cinetica apei în două grupe majore: curgătoare care reprezintă mediul lotic (pâraie, râuri) şi stagnante (lacuri, bălţi, mlaştini, etc.), care reprezintă mediul lentic.

Apele curgătoare  sunt sisteme ecologice deschise la ambele capete, în care fluxul de materie şi energie suferă mari oscilaţii, deci au un grad foarte redus de autarhie, fiind populate cu o biocenoză nesaturată. Ele sunt alimentate de izvoare şi de ape meteorice.

Apele stătătoare sunt ecosisteme cu grade diferite de integralitate, în funcţie de componenţa biocenozelor care le populează şi de condiţiile de mediu. Spre deosebire de cele curgătoare, apele stătătoare au o viaţă proprie, un oarecare grad de autonomie.